bregmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. – Din
fr. bregma.bregmă (Dicționar de neologisme, 1986)BRÉGMĂ s.f. (
Anat.) Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. [< fr.
bregma, cf. gr.
bregma – cap].
bregmă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÉGMĂ s. f. punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal. (< fr.
bregma)
bregmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)brégmă s. f.,
g.-d. art. brégmei; pl. brégmebregmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÉGMĂ, bregme, s. f. Punct de întâlnire a oaselor parietale cu osul frontal, ocupat la nou-născut de fontanela anterioară. — Din
fr. bregma.