brăzdar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂZDÁR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (
1) în plan orizontal.
2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. –
Brazdă +
suf. -ar.