bravadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. – Din
fr. bravade.bravadă (Dicționar de neologisme, 1986)BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr.
bravade].
bravadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRAVÁDĂ s. f. acțiune, manifestare prin care se bravează; sfidare. (< fr.
bravade)
bravadă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva. –
Fr. bravade.bravadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bravádă s. f.,
g.-d. art. bravádei; pl. bravádebravadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRAVÁDĂ, bravade, s. f. Acțiune sau vorbă prin care bravezi pe cineva sau ceva; cutezanță, sfidare. — Din
fr. bravade.