brava - explicat in DEX

brava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. – Din fr. braver.

brava (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÁVA² interj. v. bravo.

brava (Dicționar de neologisme, 1986)
BRÁVA interj. v. bravo.

brava (Dicționar de neologisme, 1986)
BRAVÁ vb. I. tr. A înfrunta cu curaj (o primejdie). ♦ A se expune inutil (unei primejdii etc.); a sfida. [< fr. braver, it. bravare].

brava (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRAVÁ vb. tr. a înfrunta cu curaj (o primejdie). ◊ a se expune inutil (unei primejdii etc.); a face pe grozavul, a sfida. (< fr. braver)

brava (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÁVA¹ interj. v. bravo.

brava (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRAVÁ², bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie); a se expune în mod inutil unei primejdii. – Fr. braver.

brava (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bravá (a ~) vb., ind. prez. 3 braveáză

bravà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bravà v. 1. a înfrunta primejdii cu nepăsare; 2. a provoca sau a desfide pe cineva.

brava (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRAVÁ¹, bravez, vb. I. Tranz. A înfrunta bărbătește, vitejește (o primejdie). ♦ A se expune în mod inutil unei primejdii. — Din fr. braver.