brănui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV.
Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. –
Et. nec.