brănui - explicat in DEX

brănui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. – Et. nec.

brănui (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A supune pielea tăbăcită (din care se fac curele de transmisie) unei operații de îmbibare cu seu topit la 80⁰.

brănui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brănuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brănuiésc, imperf. 3 sg. brănuiá; conj. prez. 3 să brănuiáscă

brănui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRĂNUÍ, brănuiesc, vb. IV. Tranz. A impregna cu grăsimi topite pieile tăbăcite, pentru a le face mai elastice, mai suple, mai rezistente și impermeabile în vederea utilizării lor în scopuri tehnice. — Et. nec.