branhie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). – Din
fr. branchie, lat. branchia.branhie (Dicționar de neologisme, 1986)BRÁNHIE s.f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice. [Gen.
-iei. / < fr.
branchie, lat.
branchiae < gr.
branchia].
branhie (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRÁNHIE s. f. organ extern de respirație a unor animale acvatice (pești, batracieni, crustacee, cefalopode etc.). (< fr.
branchie, lat.
branchia)
branhie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ extern de respirație al unor animale acvatice (pești, raci etc.). –
Fr. branchies (
lat. lit. branchiae).
branhie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bránhie (organ la animale acvatice)
(-hi-e) s. f.,
art. bránhia (-hi-a), g.-d. art. bránhiei; pl. bránhii, art. bránhiile (-hi-i-)branhie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRÁNHIE, branhii, s. f. Organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.). — Din
fr. branchie, lat. branchia.