branhiopod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La
pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație (
Branchiopoda); (și la
sg.) animal din acest ordin. [
Pr.:
-hi-o-] – Din
fr. branchiopodes.branhiopod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)branhiopód (-hi-o-) s. n.,
pl. branhiopódebranhiopod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRANHIOPÓD, branhiopode, s. n. (La
pl.) Ordin de crustacee de apă dulce, cu corpul segmentat și cu apendice toracice prevăzute cu o excrescență, care servește la respirație
(Branchiopoda); (și la
sg.) animal din acest ordin. [
Pr.:
-hi-o-] — Din
fr. branchiopode.