brândușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (
Crocus heuffelianus).
2. (În sintagma)
Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (
Crocus moesiacus).
3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (
Colchicum autumnale); floarea-brumei. –
Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.