brândușă - explicat in DEX

brândușă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. – Cf. bg. brenduška, scr. brnduša.

brândușă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Nume dat mai multor plante cu flori divers colorate, în formă de pâlnie (Crocus). 2. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu flori roșietice și liliachii (Colchicum autumnale). – Comp. bg. brenduška, sb. brnduša.

brândușă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
brândúșă, -e, (blândușă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna (Colchicum autumnale): „Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor și argint, / Pe la ușe, cu blândușe” (Calendar 1980: 1); „Când înfloresc blândușele toamna, va fi toamnă lungă” (Calendar 1980: 10). Florile se folosesc la răni, degerături și contra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentru creșterea părului și contra păduchilor; fetele îl pun în smântână și apoi se ung pe față pentru a deveni mai rumene (Dumitru 1992: 89-90). – Cuvânt autohton (Pușcariu, Russu); Din rad. *brend-, „umflat” (Giuglea).

brândușă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
brândúșă s. f., art. brândúșa, g.-d. art. brândúșei; pl. brândúșe

brândușă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
brândușă f. 1. (de toamnă), plantă ce apare în primele zile de toamnă, cu flori roșiatice în formă de pâlnie, întrebuințată la colorat (Colchicum autumnale); 2. (de primăvară), un fel de șofran cu flori violete (Croccus). [Origină necunoscută].

brândușă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRÂNDÚȘĂ, brândușe, s. f. 1. Plantă erbacee cu flori violete în formă de pâlnie, care înflorește primăvara timpuriu (Crocus heuffelianus). 2. (În sintagma) Brândușă galbenă = plantă erbacee perenă cu florile galbene-aurii, ocrotită de lege (Crocus moesiacus). 3. Plantă veninoasă din familia liliaceelor, cu frunze mari alungite și cu flori roșietice sau liliachii, care înflorește toamna și care este folosită în medicină (Colchicum autumnale); floarea-brumei. — Cf. bg. brenduška, sb. brnduša.