bradoș (Dicționaru limbii românești, 1939)
bradóș (Olt.) și brendúș (Trans.) m. (cp. cu germ. brödchen, pînișoară). Mucenic, sfințișor (de aluat). – V. bornac.
bradoș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bradoș (brăduleț) m. numele oltenesc al colăceilor, în chip de om, ce se fac la mucenici (9 Martie). [Varianta Tr. brenduș se opune unei derivări din brad].