brăcui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRĂCUÍ, brăcuiesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A alege bracurile
2; a da deoparte ceea ce este nefolosit. ♦ A lăsa numai bracurile
2, alegând tot ce a fost mai bun;
p. ext. a răvăși, a deteriora. –
Brac2 +
suf. -ui.