bouar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOUÁR s. m. v. boar.bouar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOUÁR s. m. v. boar.boŭar (Dicționaru limbii românești, 1939)boŭár și
boár m. (d.
boŭ saŭ lat.
boarius, de boŭ). Păzitor de boĭ. V.
haĭdăŭ.bouar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bouár (
pop.)
(-uar) s. m.,
pl. bouáribouar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOUÁR, bouari, s. m. Păstor de boi. [
Var.:
boár s. m.] —
Lat. bo(v)arius.