boĭeroaĭcă - explicat in DEX

boieroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. – Boier + suf. -oaică.

boieroaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. (În orânduirea feudală) Soție de boier; (în regimul burghezo-moșieresc) femeie din clasele dominante. – Din boier + suf. -oaică.

boĭeroaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭeroáĭcă f., pl. e. Fam. Cocoană mare.

boieroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boieroáică s. f., g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáice

boieroaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boieroaică f. nevasta boierului.

boieroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. — Boier + suf. -oaică.