botău (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTẮU, botăie, s. n. (
Reg.) Bâtă ciobănească. – Din
botă2 +
suf. -
ău.botăŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)botắŭ n., pl.
ăĭe. (d.
botă 2).
Nord. Bîtă.
botău (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)botău n. bâtă ciobănească:
și oile cu botăul le mână POP. [Dial. Tr.
botă = rus. BOTŬ (cf.
bâtă)].