bosumflare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOSUMFLÁRE,bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. – V. bosumfla.
bosumflare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOSUMFLÁRE,bosumflări, s. f. Faptul de a se bosumfla; îmbufnare.
bosumflare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bosumfláre (fam.) s. f., g.-d. art. bosumflắrii; pl. bosumflắri
bosumflare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOSUMFLÁRE,bosumflări, s. f. (Fam.) Faptul de a se bosumfla; îmbufnare. — V. bosumfla.