bortit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (
Reg.) Găurit
2. ♦ Scorburos. –
V. borti.bortit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (
Reg.) Cu bortă; găurit. ♦ Scorburos. –
V. borti.bortit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORTÍT, -Ă, bortiți, -te, adj. (
Reg.) Găurit
2. ♦ Scorburos. —
V. borti.