bortos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORTÓS, -OÁSĂ, bortoși, -oase, adj. (
Reg.) Găurit. ♦ Scorburos. – Din
bortă +
suf. -
os.bortos (Dicționaru limbii românești, 1939)bortós, -oásă adj. (d.
bortă).
Est. Găunos, scorburos.
bortos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bortós, -oasă, adj. –
1. Găunos, viermănos (Țiplea 1906).
2. Scobit, săpat, golit: „Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muști și să-l țâptí gios” (Țiplea 1906: 504). – Din bortă + -os.