borti(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BORTÍ,bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Din ucr. bortyty.
borti(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BORTÍ,bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. – Ucr. bortyty.
borti(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bortí(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bortésc, imperf. 3 sg. borteá; conj. prez. 3 să borteáscă
borti(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BORTÍ,bortesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri. — Din ucr. bortyty.