borș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORȘ, borșuri, s. n. Zeamă acră preparată din tărâțe de grâu, de secară sau de sfeclă de zahăr fermentate în apă;
p. ext. ciorbă preparată cu această zeamă. ◊
Expr. A-i sufla (cuiva)
în borș sau
a sufla în borșul cuiva = a se amesteca (neîntrebat) în treburile cuiva. (
Fam.)
A mânca borș = a minți.
A-i da (cuiva)
borșul = a-i țâșni cuiva sângele din nas.
A se face borș = a se înfuria. ♦ (
Arg.) Sânge. – Din
rus.,
ucr. borșci.