borș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)borș (bórșuri), s. n. –
1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. –
2. Ciorbă preparată cu această zeamă. –
3. (
Arg.) sînge.
Rut.,
rus. boršt (Miklosich,
Slaw. Elem., 16). –
Der. borșar, s. m. (poreclă dată soldaților);
borșer, s. n. (vas în care fermentează borșul);
borși, vb. (a fermenta).