boronit(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. – V. boroni.
boronit(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BORONÍT s. n. Acțiunea de a boroni.
boronit(Dicționaru limbii românești, 1939) boronít n., pl. urĭ. Acțiunea de a boroni.
boronit(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) boronít (reg.) s. n.
boronit(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) boronit n. grăpatul cu boroana.
boronit(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BORONÍT s. n. (Reg.) Acțiunea de a boroni; grăpat. — V. boroni.