boroboață - explicat in DEX

boroboață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. – Et. nec.

boroboață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. Faptă nesocotită, cu urmări neplăcute.

boroboață (Dicționaru limbii românești, 1939)
boroboáță f., pl. e. Vest. Întîmplare cam neplăcută: mi s’a’ntîmplat o boroboață. Poznă: am să-ĭ fac o boroboață. În est boáță. Aĭurea și boțoroágă, pl. e.

boroboață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boroboáță (fam.) s. f., g.-d. art. boroboáței; pl. boroboáțe

boroboață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boroboață f. întâmplare rea sau faptă prostească ce face mare sgomot: mi s’a întâmplat o mare boroboață. [Cf. boloboț; varianta Mold. boață (boanță), din boț cu acelaș sens de «boroboață», confirmă raportul semantic între cocoloș de «mămăligă» și «pățanie», metaforă primitiv ciobănească ce o întâlnim deja la Zilot Românul («Măria sa mai făcu un boț»)].

boroboață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOROBOÁȚĂ, boroboațe, s. f. (Fam.) Poznă, neghiobie, faptă necugetată. — Et. nec.