boroană - explicat in DEX

boroană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Din ucr. borona.

boroană (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boroánă (boroáne), s. f. – Grapă, greblă. Mag. borona, sau rut., rus. borona (DAR). Cuvînt regional, mai puțin curent decît sinonimul său grapă. – Der. boroni, vb. (a grebla).

boroană (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. – Ucr. borona.

boroană (Dicționaru limbii românești, 1939)
boroánă și b-ónă (oa dift.) f., pl. e (rus. boroná, pol. brona, bg. braná, boroană, de unde și ung. borona. Bern. 1, 73). Est. Grapă cu colți de fer de sfărămat bulgăriĭ după arat. – Și borînă (Munt. Dobr.) și -únă.

boroană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boroánă (reg.) s. f., g.-d. art. boroánei; pl. boroáne

boroană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boroană f. Mold. grapă (mai ales cu colți de lemn): de-a curmezișul brazdei boroanele pornesc AL. [Rus. BORONA].

boroană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOROÁNĂ, boroane, s. f. (Reg.) Grapă. — Din ucr. borona.