boreasă - explicat in DEX

boreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. – Din boiereasă.

boreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Femeie măritată; nevastă. – Din boiereasă.

boreasă (Dicționaru limbii românești, 1939)
boreásă f. pl. ese (d. germ. bauer, țăran). Trans. Nevastă (la țară).

boreasă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
boreásă, -e, s.f. – 1. Soție, nevastă. 2. Stăpâna casei, găzdoaie. În Maramureș, este utilizat predilect în zona Săpânța și Borșa-Moisei; rar în alte localități: „Căpitanul nu mă lasă / La copii și la boreasă” (Papahagi: 187; Borșa, 1920; v. și Bârlea 1924 II: 127; Brediceanu 1957: 39). ALR îl semnalează doar în Săpânța: la „soție” în Săpânța i se spune boreasă (inf. din Berbești); „nevastă i se spune până pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă” (inf. din Săpânța) (ALR 1969: 174). Termenul are înțelesul de „nevastă, femeie măritată, soție, muiere” și (rar) de „femeie” (în general). Aria de răspândire (cf. ALR) este Târnava Mare și Făgăraș. Atestările din texte arată că odinioară cuvântul a avut o arie mai mare și mai compactă. În luptă cu celelalte sinonime, termenul (contras din boiereasă) apare ca o relicvă a unor stări sociale vechi. În Maramureș are și sensul de „stăpână„. Patria lui rămâne Transilvania sau aproape exclusiv această provincie. Moldovenii îl socotesc un „ardelenism”. În graiul popular din Maramureș și Ugocea se întrebuințează frecvent. ALR atestă derivarea (masc. refăcut din fem. boreasă) boresar cu sensul de „tânăr însurat” în Maramureș, unde știm că au existat odinioară boieri (Scurtu 1966: 192). Termen atestat cu sensul de „nevastă” și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). – Din boiereasă, (< boier „nobil” [< sl. boljarinŭ] + -easă).

boreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boreásă (reg.) s. f., g.-d. art. borései; pl. borése

boreasă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boreasă f. muiere sau nevastă (provincialism ardelenesc): o boreasă ce-i zice cârciumăreasă PANN. [Contras din vechiu-rom. boiereasă, nevastă, lit. femeia boierului].

boreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOREÁSĂ, borese, s. f. (Reg.) Nevastă. — Din boiereasă.