bordurare - explicat in DEX

bordurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. – V. bordura.

bordurare (Dicționar de neologisme, 1986)
BORDURÁRE s.f. Răsfrângere prin deformare a marginii tablei sau plăcii din care este făcut un obiect în scopul asamblării cu un alt obiect. [< bordura].

bordurare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borduráre s. f., g.-d. art. bordurắrii; pl. bordurắri

bordurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORDURÁRE, bordurări, s. f. Acțiunea de a bordura și rezultatul ei. — V. bordura.