bordura - explicat in DEX

bordura (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. – Din bordură.

bordura (Dicționar de neologisme, 1986)
BORDURÁ vb. I. tr. A supune operației de bordurare. [< bordură].

bordura (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bordurá (a ~) vb., ind. prez. 3 bordureáză

bordura (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORDURÁ, bordurez, vb. I. Tranz. A face operația de răsfrângere a marginilor unui obiect prin tragere și întindere. — Din bordură.