bombardier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBARDIÉR, (
1)
bombardiere, s. n. (
2)
bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament.
2. S. m. Aviator care lansează bombele dintr-un avion de bombardament. [
Pr.:
-di-er] – Din
fr. bombardier.bombardier (Dicționar de neologisme, 1986)BOMBARDIÉR s.n. Avion de bombardament. [Pron.
-di-er, pl.
-re. / < fr.
bombardier].
bombardier (Dicționar de neologisme, 1986)BOMBARDIÉR s.m. Militar din echipajul unui avion de bombardament care dirijează bombardamentul. [< fr.
bombardier].
bombardier (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOMBARDIÉR I.
s. n. avion de bombardament. II. s. m. militar din echipajul unui bombardier (I). (< fr.
bombardier)
bombardier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBARDIÉR, bombardiere, s. n. Avion de bombardament. –
Fr. bombardier.bombardier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombardiér1 (aviator) (rar)
(-di-er) s. m.,
pl. bombardiéribombardier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombardiér2 (avion)
(-di-er) s. n.,
pl. bombardiérebombardier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBARDIÉR, (
1)
bombardiere, s. n. (
2)
bombardieri, s. m. 1. S. m. Avion de bombardament.
2. S. m. Militar care face parte din echipajul unui avion de bombardament. [
Pr.: -
di-er] — Din
fr. bombardier.