bombarda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBARDÁ, bombardez, vb. I.
Tranz. 1. A arunca un proiectil (exploziv) asupra unei ținte, a trage cu tunul într-un obiectiv.
2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unor nuclee atomice. – Din
fr. bombarder.bombarda (Dicționar de neologisme, 1986)BOMBARDÁ vb. I. tr. A executa un bombardament. ♦ (
Fig.) A plictisi (cu insistențele), a insista, a stărui. [< fr.
bombarder, cf. it.
bombardare].
bombarda (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOMBARDÁ vb. tr. 1. a executa un bombardament (1). ◊ a efectua un bombardament (2). 2. (fig.) a plictisi cu insistențele, a insista, a stărui. (< fr.
bombarder)
bombarda (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBARDÁ, bombardez, vb. I.
Tranz. (Adesea
fig.) A trimite un proiectil (exploziv) asupra unei ținte. –
Fr. bombarder.bombarda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombardá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
bombardeázăbombarda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBARDÁ, bombardez, vb. I.
Tranz. 1. A supune un obiectiv unui tir de artilerie, de aviație sau de rachete. 2. A proiecta particule elementare (neutroni, protoni etc.) asupra unui corp. — Din
fr. bombarder.bombardà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bombardà v.
1. a arunca bombe, a bate o cetate cu bombe;
2. fig. a ataca:
nu-mi bombarda modestia cu complimente AL.