bombardon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Contrabas de suflat, de alamă, în forma unei mari trompete cu piston. – Din
fr. bombardon.bombardon (Dicționar de neologisme, 1986)BOMBARDÓN s.n. Instrument metalic de suflat, care scoate sunete grave de contrabas. [Pl.
-oane. / cf. fr.
bombardon, it.
bombardone].
bombardon (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOMBARDÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu timbru și registru foarte grave. (< it.
bombardone, fr.
bombardon)
bombardon (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. (
Muz.) Instrument de suflat de alamă, în genul unei trompete mari cu piston, cu timbru grav. –
Fr. bombardon.bombardon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bombardón s. n.,
pl. bombardoánebombardon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOMBARDÓN, bombardoane, s. n. Instrument muzical de suflat, din alamă, în forma unei mari trompete cu piston, cu timbru și cu registru foarte grave. — Din
fr. bombardon.