boldiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLDÍȘ adv. (
Reg.) Chiorâș, cu coada ochiului. –
Bold +
suf. -iș.boldiș (Dicționaru limbii românești, 1939)boldíș adv. (d.
bold). Ca un boldu, suliș, împungînd:
dă boldiș o lovitură (Neam. Rom. 6, 1606).
Nord. Vertical:
creanga a căzut boldiș. Trans. Chiorîș.
boldiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boldíș^ (
reg.)
adv.boldiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boldiș adv. împungând cu boldul.
boldiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLDÍȘ adv. (
Reg.) Chiorâș, cu coada ochiului. —
Boldi +
suf. -iș.