boldei - explicat in DEX

boldei (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică, cu picioare scurte. – Bold + suf. -ei.

boldei (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
boldéi (boldéi), s. m. – Cîine de talie mică, de vînătoare. Probabil engl. bulldog, alterat în pronunțarea pop. Este cuvînt intrat în limbă în sec. XIX, ca termen de vînătoare, și se aplică numai cîinilor de rasă străină. DAR și Scriban îl derivă de la bold; nu reușim însă să ne explicăm legătura semantică între cele două cuvinte. Totuși, această apropiere spontană poate explica schimbarea pronunțării. – Der. bold(e)ică, s. f. (cățea de vînătoare). Dacă etimonul pe care îl propunem este corect, boldei, este dublet al lui buldog, s. m. (mops, cîine de pradă), din engl., prin intermediul fr. bouledogue.

boldei (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOLDÉI, boldei, s. m. Câine de talie mică; cu picioare scurte. – Din bold + suf. -ei.

boldei (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boldéi^ (pop.) s. m., pl. boldéi, art. boldéii

boldei (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOLDÉI, boldei, s. m. (Pop.) Câine de talie mică, cu picioarele scurte. — Bold + suf. -ei.

boldeĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
boldéĭ m., pl. tot așa (d. bold). Sud. Coteĭ, cățel. Un fel de cîne patic (negru cu galben) care se bagă pin vizuinĭ („îmboldește” vînatu să ĭasă). – În Tel. holdeĭ. – Fem. -eĭcă, pl. e.