bolborosi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg).
2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (
Pop.) A chiorăi. – Formație onomatopeică.
bolborosi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bolborosí (bolborosésc, bolborosít), vb. –
1. A vorbi nedeslușit, a bîigui, a îngăima. –
2. A gîlgîi. –
3. (Despre curcani) A croncăni. –
Var. borborosi, bolborăi, bolbora. Creație expresivă, bazată pe consonanța
b-l-b (
cf. bîlbîi, bobleț) și pe ritmul ternar,
cf. bîc. Bol-bol apare ca imitație a croncănitului curcanului. Aceeași consonanță intervine la
ngr. βορ-βορίζω „a gîlgîi”,
alb. belbërë „a bîigui”,
sb. brbositi, brboriti „a vorbi repezit”,
rus. balabolitĭ „a vorbi fără șir” (
cf. Berneker 69). Din
rom. pare a proveni
rut. borborosy „bodogăneală”.
Der. bolboroseală, s. f. (zgomot făcut de ceva care bolborosește; gîlgîială);
bolborositor, adj. (care bolborosește);
bolborositură, s. f. (bolboroseală).
bolborosi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A vorbi încet și nedeslușit. ♦ A rosti cuvinte într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg).
Bolboroseau graiuri străine (ODOBESCU).
2. Intranz. (Despre lichide) A produce un zgomot caracteristic la ciocnirea cu un obstacol sau în timpul fierberii. – Onomatopee.
bolborosi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolborosí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bolborosésc, imperf. 3
sg. bolboroseá; conj. prez. 3
să bolboroseáscăbolborosi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLBOROSÍ, bolborosesc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. A vorbi nedeslușit. ♦ A vorbi într-o limbă străină (pe care ascultătorii nu o înțeleg).
2. Intranz. (Despre lichide) A gâlgâi, a scoate un zgomot asemănător cu cel al apei care fierbe. ♦ (
Pop.) A chiorăi. — Formație onomatopeică.
bolborosì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bolborosì (borborosì) v.
1. a clocoti (de valuri);
2. a țișni, a ieși fierbând și făcând bășici (de apă, de sânge):
capul de-a dura sărea, sângele bolborosea POP.;
3. a vorbi iute și încurcat:
începi a bolborosi turcește, fără să știi bechiu măcar CR.;
4. a striga (de curcani). [V.
bolbol].