bolborosire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de
a bolborosi, zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. –
V. bolborosi.bolborosire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de
a bolborosi.bolborosire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolborosíre s. f.,
g.-d. art. bolborosírii; pl. bolborosíribolborosire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLBOROSÍRE, bolborosiri, s. f. Faptul de
a bolborosi; zgomot făcut de ceva care bolborosește; bolboroseală, bolborosit. —
V. bolborosi.