bâc - explicat in DEX

bâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
BÂC, BÂC-BÂC (cioc-cioc, sâc) interj.

bâc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
BÂC interj. Exprimă zgomotul produs de o lovitură sau o căzătură. Formă expresivă, bazată pe consonanța tipică cu scopul evocării zgomotului unei lovituri sau căzături, cf. boc, cioc¹, hâc, tâc, tic¹, toc¹. Intenția imitativă reproduce trei posibilitați ale zgomotului: 1. O singură lovitură, bâc. 2. Ritmul binar, care indică o mișcare în doi timpi, cu implicarea duratei, bâltâc. 3. Ritmul ternar sau întrerupt, care pare să includă intenții secundare, de opoziție față de mișcare și de cădere definitivă, bâldâbâc. – Variantă: bâca

bâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
bâc, bâci, s.m. (reg.) tată.

bâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bâc¹/bâc-bấc (reg.) interj.

bâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bâc² (tată) (rar) s. m.