bolboroseală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. –
Bolborosi +
suf. -eală.bolboroseală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. – Din
bolborosi +
suf. -eală.bolboroseală (Dicționaru limbii românești, 1939)bolboroseală (est) și
borb- (vest) f., pl.
elĭ. Acțiunea de a bolborosi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ. – În Trans.
borboseală.bolboroseală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bolboroseálă s. f.,
g.-d. art. bolborosélii; pl. bolborosélibolboroseală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOLBOROSEÁLĂ, bolboroseli, s. f. Bolborosire. —
Bolborosi +
suf. -eală.