boieriță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOIERÍȚĂ,boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Boier + suf. -iță.
boieriță(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOIERÍȚĂ,boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. – Din boier + suf. -iță.
boieriță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) boieríță^ (înv., reg.) s. f., g.-d. art. boieríței; pl. boieríțe
boieriță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOIERÍȚĂ,boierițe, s. f. (Înv. și reg.) Boieroaică. — Boier + suf. -iță.