boierie - explicat in DEX

boierie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. – Boier + suf. -ie.

boierie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIERÍE, boierii, s. f. (În orânduirea feudală) Calitatea de boier; rangul sau titlul de boier; funcția deținută de un boier. ♦ (În regimul burghezo-moșieresc) Poziție înaltă în ierarhia socială; putere sau avere pe care a dă această poziție. – Din boier + suf. -ie.

boĭerie (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭeríe f. (d. boĭer). Demnitatea, calitatea de boĭer.

boierie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boieríe s. f., art. boiería, g.-d. art. boieríei; pl. boieríi, art. boieríile

boierie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boierie f. 1. nobleță, titlul și demnitatea de boier; 2. slujbă la Curtea domnească.

boierie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIERÍE, boierii, s. f. Calitate, situație de boier; rang, titlu de boier, funcție în statul medieval deținută de un boier. ♦ (Fam.) Atitudine, trai, maniere, comportare de boier. — Boier + suf. -ie.