bobi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOBÍ, bobesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A nimeri, a brodi. – Din
bob1.bobi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bobi, bobesc v. t. (intl.) a vedea, a observa.
bobi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOBÍ, bobesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A găsi. – Din
bob2.bobi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bobí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. bobésc; imperf. 3
sg. bobeá; conj. prez. 3
să bobeáscăbobì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bobì v.
1. a da cu bobii spre a ghici;
2. fig. a nemeri;
umblară să găsească moara și o bobiră ISP.
bobi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOBÍ, bobesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A nimeri, a brodi. — Din
bob1.