boață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOÁȚĂ, boațe, s. f. (
Reg. și
fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din
boroboață.boață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOÁȚĂ, boațe, s. f. (
Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din
boroboață.boață (Dicționaru limbii românești, 1939)boáță (
oa dift.) f., pl.
e. Est. Boroboață.
boață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boáță (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. boáței; pl. boáțeboață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boață (boanță) f. Mold., boroboață. [V.
boț].
boață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOÁȚĂ, boațe, s. f. (
Reg. și
fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. — Din
boroboață.