boacăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (
Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊
Expr. A făcut una boacănă sau
a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. –
Et. nec.