boacăn - explicat in DEX

boacăn (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. – Et. nec.

boacăn (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj. (Fam.) Care poate avea consecințe rele, grave; nepotrivit, prostesc. ◊ Expr. A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc.

boacăn (Dicționaru limbii românești, 1939)
boácăn, -ă (oa dift.) adj. Fam. Straniŭ și neplăcut: o vorbă, o treabă boacănă. V. oarzăn.

boacăn (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boácăn (fam.) adj. m., pl. boácăni; f. boácănă, pl. boácăne

boacăn (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boacăn a. 1. țeapăn: acum orice privesc e boacăn, trist, urît AL.; 2. faptă prostească: asta-i prea boacănă. [Cf. boacă].

boacăn (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOÁCĂN, -Ă, boacăni, -e, adj., s. f. 1. Adj. (Fam.; despre acte și acțiuni ale omului) Care are caracter de mare gafă, de mare nerozie, care este din cale-afară de prostesc. 2. S. f. (În expr.) A făcut una boacănă sau a făcut-o boacănă = a făcut ceva din cale-afară de nepotrivit, de prostesc. — Et. nec.