boață - explicat in DEX

boață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. – Din boroboață.

boață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din boroboață.

boață (Dicționaru limbii românești, 1939)
boáță (oa dift.) f., pl. e. Est. Boroboață.

boață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boáță (reg.) s. f., g.-d. art. boáței; pl. boáțe

boață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boață (boanță) f. Mold., boroboață. [V. boț].

boață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOÁȚĂ, boațe, s. f. (Reg. și fam.) Poznă, năzbâtie, boroboață. — Din boroboață.