boțitură - explicat in DEX

boțitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Boți + suf. -tură.

boțitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură.

boțitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boțitúră s. f., g.-d. art. boțitúrii; pl. boțitúri

boțitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). — Boți + suf. -tură.