boți - explicat in DEX

boți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din boț¹.

boți (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. A (se) zbârci, a (se) încreți. Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din boț¹.

boți (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.

boți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. boțésc, imperf. 3 sg. boțeá; conj. prez. 3 să boțeáscă

boțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V. boț].

boți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOȚÍ, boțesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) mototoli. 2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). — Din boț¹.