boți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOȚÍ, boțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) mototoli.
2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). – Din
boț1.boți (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOȚÍ, boțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) mototoli.
2. A (se) zbârci, a (se) încreți.
Obrazul spân și uscat se boți cu mărunte crețuri (C. PETRESCU). – Din
boț1.boți (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)boțí, boțesc, vb. tranz, refl. – A (se) face boț, a (se) mototoli, a (se) strânge. – Din boț.
boți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boțí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. boțésc, imperf. 3
sg. boțeá; conj. prez. 3
să boțeáscăboțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boțì v. a strânge ca un ghem, a mototoli (mai ales de haine). [V.
boț].
boți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOȚÍ, boțesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. 1. A (se) mototoli.
2. Fig. A (se) zbârci, a (se) încreți (la față). — Din
boț1.