boștur (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boștúr (-ră), adj. – Gol, găunos.
Tc. boș tur „este gol” (Iogu,
GS, VI, 338;
cf. Șeineanu, II, 59). –
Der. boștură, s. f. (trunchi găunos);
boșturos, adj. (gol, găunos).
boștur (Dicționaru limbii românești, 1939)boștúr și (ob.)
-ĭur, -ă adj. (d.
boștură).
Est. Cav, găunos:
un nuc boștur.boștur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boștur a. Mold. sec, gol:
capete boșture. [Turc. BOȘTUR].