boieroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. –
Boier +
suf. -oaică.boieroaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. (În orânduirea feudală) Soție de boier; (în regimul burghezo-moșieresc) femeie din clasele dominante. – Din
boier +
suf. -oaică.boĭeroaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)boĭeroáĭcă f., pl.
e. Fam. Cocoană mare.
boieroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boieroáică s. f.,
g.-d. art. boieroáicei; pl. boieroáiceboieroaică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boieroaică f. nevasta boierului.
boieroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIEROÁICĂ, boieroaice, s. f. Soție de boier; mare proprietară de pământ; moșiereasă, boiereasă, boieriță. ♦ Soție de demnitar, de mare negustor, de industriaș etc. —
Boier +
suf. -oaică.