blănăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care face îmbrăcăminte din blană; negustoreasă de blănuri. ♦ Soția blănarului. –
Blănar +
suf. -
easă.blănăreasă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care lucrează sau vinde blănuri. – Din
blănar +
suf. -
easă.blănăreasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)blănăreásă s. f.,
g.-d. art. blănărései; pl. blănăréseblănăreasă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLĂNĂREÁSĂ, blănărese, s. f. Femeie care confecționează îmbrăcăminte din blană; comerciantă de blănuri. ♦ Soția blănarului. —
Blănar +
suf. -easă.