blacheu - explicat in DEX

blacheu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Et. nec.

blacheu (Dicționar de neologisme, 1986)
BLACHÉU s.n. Plăcuță de oțel care se pune la vârful și la tocul încălțămintei, pentru a le face mai rezistente la tocire. [Pl. -uri, var. placheu s.n. / < engl. blackey].

blacheu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLACHÉU s. n. plăcuță de oțel în vârful și la tocul încălțămintei. (< engl. blackey)

blacheu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de fier, care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] – Fr. plaqué.

blacheu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blachéu s. n., art. blachéul; pl. blachéuri

blacheu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLACHÉU, blacheuri, s. n. Bucată (semiovală) de tablă care se aplică pe vârful și pe tocul încălțămintei pentru a le proteja. [Var.: plachéu s. n.] — Et. nec.